Cum poate deveni parcul de lângă bloc un adăpost climatic

Parcul de lângă bloc este privit de obicei ca spațiu de plimbare, joacă sau socializare. Într-un oraș tot mai cald, funcția lui se schimbă. În perioadele de caniculă, un parc bine umbrit, cu arbori maturi, apă și mobilier urban adecvat, poate deveni adăpost climatic.

Conceptul este simplu: atunci când locuințele, străzile și spațiile publice se supraîncălzesc, oamenii au nevoie de locuri apropiate în care temperatura este mai suportabilă. Aceste locuri trebuie să fie accesibile, sigure și distribuite echitabil în oraș. Nu este suficient ca un oraș să aibă câteva parcuri mari, aflate la distanță. Refugiile climatice trebuie să existe aproape de locul unde oamenii trăiesc.

Barcelona este unul dintre cele mai cunoscute exemple europene. Prin proiectul „Blue, Green & Grey – Adapting Schools to Climate Change”, 11 școli primare au fost transformate în refugii climatice prin intervenții verzi, albastre și gri: mai multă vegetație, zone umbrite, elemente legate de apă și adaptări ale clădirilor pentru reducerea expunerii la căldură. Curțile școlilor au fost gândite nu doar pentru elevi, ci și ca spații care pot servi comunității în afara programului școlar.

Această abordare este importantă pentru că mută adaptarea climatică din zona abstractă a strategiilor în spații concrete: școli, parcuri, piețe, biblioteci, centre comunitare. În loc să se limiteze la avertizări meteo, orașul creează locuri unde oamenii se pot proteja.

Un parc funcțional ca adăpost climatic are nevoie de mai mult decât gazon și alei. Are nevoie de arbori maturi, cișmele, bănci la umbră, suprafețe permeabile, zone de odihnă, acces pentru persoane cu mobilitate redusă și întreținere constantă. Fără aceste elemente, spațiul verde rămâne decorativ, dar nu devine protecție reală.

În orașele românești, multe scuaruri, parcuri mici și curți de școli ar putea fi transformate în micro-refugii climatice. Intervențiile nu trebuie să fie spectaculoase. Uneori, încep cu lucruri simple: protejarea arborilor existenți, plantarea de specii potrivite, reducerea betonului, instalarea de puncte de apă și amplasarea mobilierului urban în zone umbrite.

În viitor, administrațiile locale vor fi nevoite să răspundă la o întrebare tot mai concretă: unde se poate refugia un locuitor vulnerabil într-o zi de caniculă? Dacă răspunsul este „nicăieri aproape”, atunci orașul nu este pregătit.

Parcul de lângă bloc poate deveni infrastructură de protecție climatică. Dar doar dacă este gândit, finanțat și administrat ca atare.