Biodiversitatea urbană: viața ascunsă dintre blocuri pe care o ignorăm

Păsări, insecte, lilieci, arici, plante spontane și arbori bătrâni formează o biodiversitate urbană discretă, dar esențială.

Biodiversitatea urbană este adesea invizibilă pentru locuitori. Nu are spectaculozitatea unei păduri sălbatice și nu apare mereu în strategiile de dezvoltare. Totuși, ea există: în arborii maturi, în parcuri, în grădini, pe terenuri virane, în curțile dintre blocuri și chiar în vegetația spontană de la marginea aleilor.

Această viață ascunsă are un rol important. Păsările, insectele, liliecii, aricii și plantele contribuie la echilibrul ecosistemelor urbane. Polenizarea, controlul natural al unor insecte, formarea solului viu și menținerea unor microhabitate sunt procese care nu apar în bilanțurile administrative, dar contează pentru sănătatea orașului.

Problema este că orașele moderne elimină frecvent aceste spații de viață. Gazonul tuns excesiv, arborii scorburoși eliminați automat, iluminatul nocturn agresiv, pesticidele, betonarea solului și curățarea completă a vegetației spontane reduc capacitatea biodiversității de a supraviețui.

Arborii maturi au un rol special. Ei nu oferă doar umbră, ci și habitat. Scorburile, scoarța, coroana și rădăcinile pot susține numeroase specii. Evaluările pădurilor urbane, precum cea realizată la Londra prin i-Tree Eco, arată că arborii trebuie înțeleși ca parte a capitalului natural al orașului, nu doar ca elemente ornamentale.

Un oraș prietenos cu biodiversitatea nu este un oraș neîngrijit. Este un oraș care știe să diferențieze între abandon și habitat. Unele zone pot fi cosite mai rar pentru polenizatori. Arborii bătrâni pot fi evaluați înainte de a fi eliminați. Parcurile pot include arbuști, flori locale, zone de sol viu și spații de adăpost.

Această schimbare presupune și o transformare estetică. Spațiul verde perfect uniform, cu gazon scurt și arbori izolați, poate părea ordonat, dar are valoare ecologică redusă. Un spațiu verde divers, cu mai multe straturi de vegetație, poate părea mai puțin controlat, dar susține mai multă viață.

Pentru orașele românești, biodiversitatea urbană este încă o temă slab integrată în planificare. Spațiile verzi sunt discutate mai ales prin suprafață, nu prin calitatea lor ecologică. Dar două parcuri cu aceeași suprafață pot avea valori complet diferite: unul poate fi o peluză expusă, altul poate fi un ecosistem urban bogat.

Viața ascunsă dintre blocuri este un indicator al sănătății orașului. Acolo unde există păsări, polenizatori, arbori maturi și sol viu, orașul păstrează o relație funcțională cu natura. Acolo unde totul este betonat, tuns, iluminat excesiv și sterilizat, orașul devine mai sărac, chiar dacă pare ordonat.

Surse: Forest Research / i-Tree Eco London.